Apuseni….

Apoi despre Apuseni as putea povesti o vreme…despre cat de simpli si blajini sunt oamenii locurilor (ca doar sunt ardeleni), despre graiul lor aparte care mi-i tare drag ca doar l-am auzit de cand eram copil in satul bunicilor mei, despre casele presarate pe vai si dealuri, despre padurile umbroase si tufele cu afine coapte pe care le adapostesc (yaaaamyyy), despre caii care alearga liberi, despre doline, despre capitele de fan, despre laptele proaspat muls sau despre pesterile adevarate din Auseni (si nu ma refer doar la cele turistice). Si despre oamenii cu care am fost aici de nenumarate ori si despre tot ce mi-a ramas in suflet. Sau despre un vinars baut la foc de tabara si-o clisa fripta in frigare.

No, amu va las cu pozele …sa vedeti cateva locuri pe care le-am cutreierat…..ca daca ma intind la vorba se face jumatate la unu’ noaptea si nu mai gat cu blogu’ asta.

Din oricare directie ai apuca-o spre Apuseni: dinspre Bihor, Alba sau Cluj – cu masina, cu trenul sau cu autobuzul

drumul spre inima lor urca prin paduri de conifere, fagi sau stejari umbrosi (si, din pacate, prin multe zone defrisate abuziv), pe poteci marginite de tufe cu afine sau pe dealuri golase cu case pierdute ici si colo de unde te latra cate un caine plictisit care incearca sa isi faca datoria cu devotament.

Asa ajungi in Lumea pierduta, la Glavoi sau in Padis, la Casa de Piatra sau in Poiana Florilor. Urcusul poate fi bland sau mai abrupt insa peisajele sunt mereu spectaculoase.

Relieful este unul carstic, Apusenii remarcandu-se prin numeroase pesteri si chei incluse in traseele turistice (cheile Galbenei, cheile Somesului cald unde, indiferent de anotimpul in care le parcurgi, apa are 5-7 grade Celsius de-ti ingheata maduva in oase).
Exista numeroase pesteri turistice care se pot vizita (Pestera Ursilor, Ghetarul de la Scarisoara, pestera cu cristale din mina Farcu – sau din pacate ce a mai ramas din cristalele din Mina Farcu, pestera Cetatile Radesei etc) insa cele mai multe sunt pesteri inchise sau avenuri care se exploreaza prin intermediul unui club de speologie.

Despre ceea ce am fotografiat mai jos nu stiu ce as putea sa va spun…e vorba poate despre accesul facil cu mijloacele de transport la Glavoi si de ce lasa acesta in urma.

Traseul Circuitul Cetatile Ponorului si pestera Cetatile Ponorului

Cetatile Radesei si cheile Somesului Cald

Cheile Galbenei

Ultima oara am incercat ceva inedit: am fost in muntii Apuseni cu barca 🙂 . Am parcurs lacul Fantanele pe lungimea de 15 km cu caiacul pornind de la Belis pana la Smida pe cursul raului Somesul Cald.
La inceput am avut noroc de o tara de soare si vant din spate, mai apoi s-a innorat si a plouat marunt apoi s-a lasat vantul….

lasand apa lacului ca o oglinda fara nici un fel de ondulatii…

ooops, aici am miscat-o putin….

ca mai apoi pe seara sa vad ceata ridicandu-se usor si sa simt umezeala in aer….

tocmai cand ne apropiam de ”linia de sosire” ca pentru a ne ura ”seara buna” si a ne trimite la un loc uscat, la un foc de tabara si la o tuica tare.

Nici iarna Apusenii nu se lasa mai prejos….

Cand vine vorba despre mancare imi aduc aminte in primul rand de conservele pe care le caram cu noi si mai apoi de produsele proaspete pe care le cumparam de la localnici: oua, cartofi, lapte, smantana, paine de casa. Nu a lipsit de multe ori nici ceaunul…

Asadar un loc pe cinste – linistit, nostalgic si frumos: Parcul National Apuseni.

 

În noaptea asta m-am visat cu ei,
Cu Munţii mei, aceia de Acasă,
Erau mâhniţi puţin, tăcuţi şi grei
De Aurul şi-argintul ce-i apasă…

Şi-Acolo sus, pe vârfurile lor
Trecea un cal durut, fără stăpân,
Galopul lui era aşa uşor
Şi-amirosea prin Visul meu a fân…

Dar unde-i Călăreţul şi ce face?
E sub Gorun, sărmanul şi nu doarme-
Cine, Doamne, nu mi-l lasă-n pace
De-i tulbură suspinul cu sudalme?!

Iar Celălalt, pe-un Deal de furci anume
Stă dezbrăcatul, pironit pe frig,
Şi Roata lui se-nvârte peste lume,
Prin Somnul meu am început să strig…

……………………………………………………..
În noaptea asta am vorbit cu ei,
Cu Munţii mei, rămaşi mereu Acasă,
Erau mâhniţi puţin, de gânduri grei
Din Ţara mea de piatră, preafrumoasă!

 

 



Categories: Gusturi si calatorii, Romania

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: