Mesteceni

Fiecare copac e deosebit in felul sau insa pentru mine mestecenii se disting dintre toti, fiind singurii copaci pe care ii vad intotdeauna dintre toti ceilalti. Imi plac mestecenii, sunt copacii mei preferati.
Fiecare anotimp le aduce o haina noua insa ei raman neschimbati. La fel cum se intampla cu toate cele din jurul meu.

Iarna – fie ca este alba si inghetata sau gri si posomorata – ma face, pe de o parte, sa imi doresc un loc cald si linistit unde sa fiu in siguranta alaturi de cei apropiati iar pe de alta parte imi doresc sa evadez, sa respir aerul inghetat de afara… Lucrurile simple pe care le fac cu usurinta in celelalte anotimpuri acum mi se par indraznete, cu personalitate, unice.
Iarna este anotimpul cand lucrurile se aseaza si raman neclintite o vreme.

Primavara – cu toate ca iarna am mereu certitudinea ca traiesc (mai intens chiar) si ca sunt acelasi om – simt cum parca totul prinde viata si ma cuprinde o energie pozitiva, apoi incep sa fac planuri, sa alerg, sa rezolv diverse lucruri…sa ma bucur de soare si de lumina pana ametesc.
Primavara este anotimpul planurilor, a sperantei si a energiei.

Vara – totul mi se pare atat de simplu, de realizabil incat parca timpul sta uneori pe loc si ma lasa sa fac multitudinea de lucruri pe care mi le-am propus. Vara e anotimpul relaxarii, al vacantelor, e timpul in care ma simt in largul meu si energia este maxima.

Toamna pentru mine are gust, are culori calde; cand e vorba de toamna simt deja gustul de fructe si legume coapte, simt miros de frunze si de bruma, ma gandesc la conservare in diverse forme si incerc sa aculumez ultimele surse de lumina si energie care sa ma tina cateva luni bune. Toamna e anotimpul culorilor calde, al melancoliei si a regretelor.

Dar indiferent de anotimp  eu raman acelasi om, prieten sau coleg de serviciu (uneori mai cu zambetul pe buze, alteori mai posomorata), ma preocupa la fel de mult familia si imi duc copilul la aceeasi scoala (in sandale sau bocanci, mai somnoros sau mai cu chef de vorba), bucataresc cu acelasi zel (fie cu ingrediente conservate, fie proaspete din gradina)…..si toate astea astea uneori pentru ca trebuie, alteori pentru ca vreau si nu de putine ori pentru ca am energie pozitiva.
Imi plac aceleasi culori (in tonuri mai pronuntate sau mai pale), fredonez aceeasi muzica (mai linistita sau ..mai putin linistita), imi plac florile la fel de mult si sunt la fel de somnoroasa dimineata. Si bineinteles, ador mestecenii.

Razand,
Risti sa pari nebun.
Plangand,
Risti sa pari sentimental.
Întinzand o mană cuiva,
Risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele,
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
Risti sa mori.
Sperand,
Risti sa disperi,
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu esti nimic.

”Riscul” – de Rudyard Kipling



Categories: Blog - de ce nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: