Eu nu am foarte multi prieteni, cred ca ati face prieteni e o calitate rara iar eu nu ma prea pricep la asta.
Insa am mereu pe cineva pe care pot sa ma bazez, cineva care sa imi dea sfatul de care am nevoie atunci cand am nevoie, oameni care m-au invatat ceva, oameni care au fost un exemplu pentru mine, prieteni cu care vorbesc despre copii, prieteni cu care vorbesc despre mancare sau despre viata, prieteni cu care ma tarasc prin pesteri, prieteni ai sotului fata de care e bine sa te pozitionezi corect, prieteni care ma critica si imi spun adevarul. Unii pot fi departe, altii pot fi aproape, unii pot fi straini altii pot fi din familie. Nu stiu daca chiar ii merit, insa am niste prieteni langa mine :).

Dintre toti acestia, prietenii copilariei si ai adolescentei sunt cei care au lasat o amprenta in viata mea si de care imi amintesc mereu cu drag. Sunt foarte diferiti intre ei la fel cum am fost si eu in momentul in care i-am intalnit pe fiecare…
Fiecare prieten reprezinta o perioada din viata mea, fiecare prieten a scos la iveala o noua latura a mea asa ca, acum, uitandu-ma acum la toti prietenii mei impreuna e ca si cum as forma un puzzle despre mine insumi. Si pot sa spun ca sunt foarte norocoasa.

Asadar, dintre ei nu lipsesc:

Prima prietena copilariei mele pe care o cunosc de cand ma stiu…de cand mergeam impreuna la gradinita si povesteam despre ceea ce vom face cand vom fi mari, despre baieti, despre copiii pe care o sa ii avem si despre multe altele pana inspre zori de zi cand trebuia sa mergem fiecare acasa…pentru ca singura noastra grija era sa ne traim copilaria si vacanta de vara pe ulitele bunicilor. Da, este vorba despre tine M.

Prima mea prietena din scoala generala pana in liceu..cu care am trecut prin extemporale, teze, prin experimentul ‘home made pizza’ si multe altele. Cu care am plans prima oara la un film si cu care imi placea… pur si simplu sa petrec timpul impreuna. Si sa desenez. Nu ne-am vazut de 18 ani, dar esti acolo si tu S.

Prietenul si vecinul meu bun F. cu care am impartit bune si rele in copilarie si in scoala, cu care am facut primele cucuie si m-am batut prima oara in viata, cu care m-am certat si m-am impacat de sute de ori si am regretat apoi tot atat…cu care m-am catarat prima data in copaci si m-am jucat de-a va-ti ascunselea.

Nu poti lipsi nici tu M., prima mea prietena din facultate –  cea care ai devenit prietena mea atunci cand nu cunosteam pe nimeni si totul era nou pentru mine. Si care esti mereu acolo atunci cand am nevoie de tine.

Si nici tu D. – cea cu care am impartit bune si rele intr-o micuta camera de camin studentesc: bucurii si emotii la examene, caldura sufocanta intr-o camera de la ultimul etaj si gandacii de pe jos, cartofii prajiti in tigaia de pe resou si berea pe care o beam atunci cand ne permiteam, o vacanta la mare si cateva seri la teatru. Si toate astea le imparteam si cu tine O., stii si tu prea bine, ai fost acolo cu mine.

Si nu in ultimul rand mama, care i-a vazut pe toti, le-a zambit si a trecut cu mine mai departe. (P.S. La multi ani)

Sunteti prietenii copilariei mele, ai viselor, ai libertatii neingradite de complexe si prejudecati de adult, cei cu care m-am ales fara sa imi dau seama, cei care au fost acolo intr-un loc si intr-un moment in timp si fata de care nu am simtit niciodata constrangeri, am fost mereu eu insami.

Chiar daca nu pot sa le spun ‘hai sa ne vedem azi la o cafea’ (decat daca e vorba despre cafea virtuala 🙂 )  pentru ca sunt departe, unii la mii de kilometrii, fiecare cu viata lui…ei sunt cu mine mereu.

Va mbratisez pe toti oriunde ati fi,

Malvi

Categories: Blogul meu

Tags: prieteni