Corsica – locul de nastere al lui Napoleon Bonaparte – este a patra insula ca marime din marea Mediterana dupa Sicilia, Sardinia si Cipru. Corsica este o insula muntoasa cu cel mai inalt varf din Mediterana (vf. Cinto 2706 m) si cu plaje spectaculoase cu nisip fin si ape azurii. Desi apartine Frantei, insula are puternice influente italiene si o istorie zbuciumata.
Plecarea pe insula am facut-o cu feribotul din Livorno (Italia) pana in Bastia iar calatoria a durat 4 ore.
De data aceasta am pornit in calatorie avand ca singur obiectiv odihna, fara prea multe obiective turistice de vizitat. Cu toate acestea am reusit sa ma bucur de privelistea si aerul proaspat al insulei, sa simt ii simt pulsul din mai multe perspective si sa fac niste fotografii spectaculoase (si nu in ultimul rand, de a-mi exersa franceza 😉 ).
Desi a fost in octombrie la sfarsit, vremea a fost placuta si apa relativ calda asa ca nu am rezistat tentatiei de a sta pe plaja si de a innota in cea mai mare parte a zilei.
Dar m-am bucurat si de o drumetie pe munte spre varful Cinto – un traseu accesibil cu masina pana la un punct pe drum serpuit si ingust, sapat in piatra, prin sate traditionale corsicane ascunse in munti si apoi pe jos, printre ferigi si vegetatie pitica mediteraneana. Toamna si-a lasat amprenta clara si aici!
Am gustat din plin si plimbarile de seara pe malul marii, meniul traditional corsican sau produsele taranesti din piata (carnati uscati, branza de capra in special, gem de portocale).
Deci Corsica in octombrie – de ce nu? Vremea este frumoasa, turistii sunt foarte putini, preturile sunt bune iar peisajul este unul si acelasi – spectaculos!
Va las sa-l admirati 😉
Categories: Blogul meu, Franta
keep it simple 
Leave a Reply