Jurnal de calatorie: incotro?

Duminica, 17 Dec 2017
Ora 9.17 AM – 2°C , soare
Autostrada Vienna – Budapesta – Arad

Am facut drumul acesta de nenumarate ori dar cred ca este singura data cand este foarte liber iar timpii estimati de GPS se respecta sau chiar se castiga ceva in plus; vremea este perfecta pentru condus si pentru a-ti pune ordine in ganduri. Sunt doar cateva masini care circula: masini cu numere de RO sau cu numere de GB adica tot romani (un numar impresionant de mare). Romani care se intorc ACASA. Nu definitiv, doar de Sarbatori…desi stiu ca multi si-ar dori sa ramana.
Oameni obositi dupa un an de munca, oameni tineri, familii cu copii mici, cu masinile incarcate, alergand si inghitind kilometrii de autostrada pentru a ajunge la destinatie acolo unde CINEVA sau CEVA ii asteapta…conducand intre 2000-2500 km pentru a fi alaturi de ei. Fiecare masina cu povestea ei.

Mai iau o gura de cofeina si privesc inca o data in jurul meu ….simt acel nod ciudat in gat. Imi revin acele sentimente de furie pe care le-am trait la inceput, apoi revolta care m-a incercat de nenumarate ori, apoi am fost socata…iar acum nu pot decat sa fiu resemnata si sa privesc la ceea ce se intampla.
Stiai ca Romania este pe locul doi in lume la capitolul migratie dupa Siria, unde este razboi civil? (RePatriot) Cifra asta imi suna in cap ca un clopot mare, imi bubuie de-a dreptul in urechi…de fiecare data cand pun in balanta optiunile pe care le am. E ca un ceas care ticaie si imi doresc atat de mult sa se opresca o data…freeze. Romania, stat european cu economie in crestere!

De ce?
Sa stai la coada cateva ore ca sa iti schimbi buletinul sau sa-ti radiezi masina si sa fii nevoit sa ‘cumperi’ un bilet de ordine ca acum 10-15 ani – merge, e o data in an si putem trece peste asta; sau ca ne latra un caine vagabond cand mergem dupa paine la magazinul din colt – merge si asta, in timp invatam sa ne ferim de ei si oricum nu ni se par atat de infricosatori mai ales dupa ce stam de cateva ori la coada in fata ghiseelor institutiilor publice….dar putem trecem si peste asta, nu e nici o noutate.
Nu ne-a zambit vanzatoarea de la mall? nu-i bai, a avut o zi proasta. Sau poate o viata proasta.
Drumurile nationale pline de gropi – eh, ne obisnuim, nu e asa rau mai ales ca le putem ocoli pe cativa km de autostrada construita in ultimii 20 de ani.
Dar NU am putea trece peste umilinta la care ar fi supusi copiii nostri in sistemul de invatamant sau peste riscul de a ne imbolnavi in spitale din cauza ignorantei si a conditiilor mediocre. Nu putem trece peste coruptie, peste birocratie si peste regulile invechite menite sa fie in dezinteresul cetateanului. Nu putem trece peste nepasare, rautate si indolenta. Nu mai ‘merge si asa’.

Si totusi cum am ajuns aici? Cum de ne-am impotmolit atat de tare? Fir-ar tu sa fii Romanie….ai dovedit de nenumarate ori ca poti sa te ridici, ai sfidat de atatea ori ordinea si tiparele si ne-ai dat niste sperante iar noi am contribuit la asta…fa ceva si pentru calatorii acestia si pentru cei ce-i asteapta acasa sa nu mai trebuiasca sa calatoreasca atata, sa ramana intr-un loc, sa prinda radacini acolo si nu sa fie nevoiti sa si le tot mute. Fa ceva pentru viitor ca pentru noi e deja tarziu.

Mi-e foame. Ba nu, mi-e rau. Mai iau niste ciocolata ca poate imi ridica moralul si niste cofeina ca mai am cateva ore de condus.



Categories: Blog - de ce nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: